Mediaş, inițial Medieş (în dialectul săsesc Medwesch, Medeš, Medveš, în germană: Mediasch, Medwisch, în maghiară: Medgyes, în dialectul secuiesc Megyeš) este un municipiu şi al doilea oraş ca mărime din judeţul Sibiu, Transilvania, România. Are o populaţie de 55.203 locuitori (martie 2002).
Așezare geografică
Municipiul Mediaş este aşezat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare, la o distanţă de 39 km de Sighişoara şi 41 km de Blaj. Cetatea săsească din Moşna se află spre Agnita, la 10 Km de Mediaş. La 18 km de Mediaş se găseşte staţiunea balneoclimaterică Bazna, atestată documentar din anul 1302. Staţiunea beneficiază de izvoare de apă minerală, bogate în săruri, nămol mineral şi sare de Bazna. Distanţa din Mediaş până în municipiul reşedinţă de judeţ Sibiu măsoară 55 km.
Istoric
În 1267, în prima menţiune documentară apare ca Mediesy. Numele aşezării este strâns legat de numele unui trib secuiesc din secolul al IX-lea. În secolul al XII-lea şi al XIII-lea regii Ungariei au aşezat în zona Mediaşului colonişti germani, cunoscuţi sub numele de saşi. Prima atestare documentara a Mediasului, se pare, este din anul 1267. În anul 1318, saşii din Mediaş şi cei din Şeica Mare au fost scutiţi de obligaţia de a participa la oastea regală, obţinând totodată şi unele privilegii fiscale. La 1402 regele Sigismund de Luxemburg a eliberat scaunele Mediaş şi Şeica de sub jurisdicţia comitelui secuilor. În 1576 aici l-au ales polonezii pe Báthory István regele Poloniei, şi tot aici a fost ales Bocskai István în 1605, principele Transilvaniei.
Prima biserică românească din Mediaş a fost ridicată în anul 1826 prin eforturile episcopului greco-catolic Ioan Bob, cel care tot atunci a înfiinţat şi prima şcoală românească din oraş (pentru mai multe vezi: Mărculeţ V., Mărculeţ I., Districtul protopopesc greco-catolic al Mediaşului (1827-2000). Monografie, ISBN 973–0–02146–5, Mediaş, 2000; Stoian V., Mărculeţ V., Mărculeţ I., Istoria Protopopiatui Greco-Catolic Mediaş, prin protopopi, ISBN 973-0-02618-X, Bucureşti, 2002 şi Mărculeţ V., Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina (2005), Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, din regiunea Mediaşului. 1700-2005, Edit. Protopopiatul Român Unit cu Roma din Mediaş, Bucureşti, 2005).
Prima biserică românească din Mediaş a fost ridicată în anul 1826 prin eforturile episcopului greco-catolic Ioan Bob, cel care tot atunci a înfiinţat şi prima şcoală românească din oraş (pentru mai multe vezi: Mărculeţ V., Mărculeţ I., Districtul protopopesc greco-catolic al Mediaşului (1827-2000). Monografie, ISBN 973–0–02146–5, Mediaş, 2000; Stoian V., Mărculeţ V., Mărculeţ I., Istoria Protopopiatui Greco-Catolic Mediaş, prin protopopi, ISBN 973-0-02618-X, Bucureşti, 2002 şi Mărculeţ V., Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina (2005), Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, din regiunea Mediaşului. 1700-2005, Edit. Protopopiatul Român Unit cu Roma din Mediaş, Bucureşti, 2005).
Pe teritoriul oraşului au fost identificate, prin descoperiri fortuite, cercetări de suprafaţă şi săpături sistematice, mai multe aşezări rurale:
* În punctul „Gura Câmpului“, cartier al oraşului în partea sa de nord-vest, pe malul Târnavei Mari, a fost cercetată, în anii 1975 şi 1977, o aşezare rurală a cărei suprafaţă a fost estimată la 8 ha. S-au descoperit resturile a zece locuinţe de suprafaţă şi un atelier de redus şi prelucrat fierul (fierărie). Locuinţele erau construite pe fundaţii de piatră fără liant (zid sec), aveau pereţii din lemn, iar acoperişul, din paie sau şindrilă. Trei dintre locuinţe au avut câte două camere, cu suprafeţe totale între 42-60 mp, iar celelalte, câte una singură şi suprafeţe cuprinse între 9-14 mp; la două locuinţe s-a surprins un paviment format din lespezi de piatră. Încălzirea se făcea cu vetre sau cuptoare.
Atelierul de fierărie era organizat într-o construcţie de acelaşi fel şi avea patru încăperi de dimensiuni mici; cea care s-a păstrat cel mai bine avea dimensiunile de 4 x 3 m. În atelier s-au identificat urmele unei vetre şi foarte probabil şi ale unui cuptor de redus minereul de fier. Tot în interior s-a descoperit un mic depozit de unelte (o lingură pentru turnat metal, două coase şi o bucşă de coasă, o altă bucşă pentru car), precum şi mai multe unelte din metal (un târnăcop, trei burghie), o frigare şi mari cantităţi de zgură, dispersate pe suprafaţa atelierului.
* În punctul „Gura Câmpului“, cartier al oraşului în partea sa de nord-vest, pe malul Târnavei Mari, a fost cercetată, în anii 1975 şi 1977, o aşezare rurală a cărei suprafaţă a fost estimată la 8 ha. S-au descoperit resturile a zece locuinţe de suprafaţă şi un atelier de redus şi prelucrat fierul (fierărie). Locuinţele erau construite pe fundaţii de piatră fără liant (zid sec), aveau pereţii din lemn, iar acoperişul, din paie sau şindrilă. Trei dintre locuinţe au avut câte două camere, cu suprafeţe totale între 42-60 mp, iar celelalte, câte una singură şi suprafeţe cuprinse între 9-14 mp; la două locuinţe s-a surprins un paviment format din lespezi de piatră. Încălzirea se făcea cu vetre sau cuptoare.
Atelierul de fierărie era organizat într-o construcţie de acelaşi fel şi avea patru încăperi de dimensiuni mici; cea care s-a păstrat cel mai bine avea dimensiunile de 4 x 3 m. În atelier s-au identificat urmele unei vetre şi foarte probabil şi ale unui cuptor de redus minereul de fier. Tot în interior s-a descoperit un mic depozit de unelte (o lingură pentru turnat metal, două coase şi o bucşă de coasă, o altă bucşă pentru car), precum şi mai multe unelte din metal (un târnăcop, trei burghie), o frigare şi mari cantităţi de zgură, dispersate pe suprafaţa atelierului.
Numeroase alte unelte şi instrumente din fier au fost descoperite pe suprafaţa aşezării: cleşte, compas, dălţi, ferăstrău, cuţitoaie, cuţite, balamale, crampon pentru mers pe gheaţă. Tot pe aria aşezării s-au mai descoperit un inel de argint şi mai multe fibule din bronz şi fier.
Ceramica din aşezare cuprinde vase de uz comun din pastă fină roşie şi cenuşie (oale, farfurii, străchini, castroane, boluri, cupe ulcioare), din pastă zgrunţuroasă roşie şi mai ales cenuşie (oale fără toarte, străchini, capace de vas, chiupuri), vase cu decor în relief sub formă de şerpi, vase cu decor ştampilat şi terra sigillata, de producţie locală. Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de vase de sticlă, mărgele din sticlă, resturi osteologice de la animale domestice (bovine, ovicaprine, porcine, cabaline) şi de la vânat (cervidee), precum şi un dupondius de la împărăteasa Faustina.
Potrivit observaţiilor topografice, aşezarea de la Gura Câmpului avea un plan ortogonal, cu o piaţă (forum) în centrul său şi constituia un important vicus, în jurul căruia gravitau mai multe aşezări, posibil şi unele villae rusticae, semnalate prin celelalte descoperiri din aria oraşului.
* La 0,5 km spre vest de aşezare s-a descoperit un fragment de lespede funerară pe care era redat un călăreţ, precum şi un monument cu doi lei funerari; monumentele puteau proveni din cimitirul aşezării de la Gura Câmpului, sau dintr-un cimitir de familie de pe o villa rustica.
* În punctul „Rora Mică“, situat la vest de municipiu, s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană.
* Alte materiale ceramice de epocă romană s-au descoperit în punctele: „Baia de Nisip“, „Hientz“ şi la ieşirea din municipiu, pe partea stângă a pârâului Ighişului, zonă din care ar putea proveni şi tezaurul menţionat la Ighişul Nou, localitate ce aparţine acum de municipiul Mediaş.
* Din locuri neprecizate de pe aria oraşului mai provin: o statuetă din bronz, un pond din bronz, având redată o figură grotescă, monede din perioada provinciei.
Ceramica din aşezare cuprinde vase de uz comun din pastă fină roşie şi cenuşie (oale, farfurii, străchini, castroane, boluri, cupe ulcioare), din pastă zgrunţuroasă roşie şi mai ales cenuşie (oale fără toarte, străchini, capace de vas, chiupuri), vase cu decor în relief sub formă de şerpi, vase cu decor ştampilat şi terra sigillata, de producţie locală. Alte materiale descoperite în aşezare sunt: fragmente de vase de sticlă, mărgele din sticlă, resturi osteologice de la animale domestice (bovine, ovicaprine, porcine, cabaline) şi de la vânat (cervidee), precum şi un dupondius de la împărăteasa Faustina.
Potrivit observaţiilor topografice, aşezarea de la Gura Câmpului avea un plan ortogonal, cu o piaţă (forum) în centrul său şi constituia un important vicus, în jurul căruia gravitau mai multe aşezări, posibil şi unele villae rusticae, semnalate prin celelalte descoperiri din aria oraşului.
* La 0,5 km spre vest de aşezare s-a descoperit un fragment de lespede funerară pe care era redat un călăreţ, precum şi un monument cu doi lei funerari; monumentele puteau proveni din cimitirul aşezării de la Gura Câmpului, sau dintr-un cimitir de familie de pe o villa rustica.
* În punctul „Rora Mică“, situat la vest de municipiu, s-au descoperit fragmente ceramice de epocă romană.
* Alte materiale ceramice de epocă romană s-au descoperit în punctele: „Baia de Nisip“, „Hientz“ şi la ieşirea din municipiu, pe partea stângă a pârâului Ighişului, zonă din care ar putea proveni şi tezaurul menţionat la Ighişul Nou, localitate ce aparţine acum de municipiul Mediaş.
* Din locuri neprecizate de pe aria oraşului mai provin: o statuetă din bronz, un pond din bronz, având redată o figură grotescă, monede din perioada provinciei.
sursa: wikipedia.org